Vremea pocaintei noastre -4-
Cat de departe imi pare copilaria si cat de departe sunt de ea cu toate ale mele sunt prea negru si in mine zace de patimi prinsa inima.O cat m-am departat de tine Doamne si cat ziduri am zidit in noi, sa nu se plece mintea spre Inaltul ci doar spre nimicia mea de om. Ce grele patimi si munti de ganduri necurate am strans si strang in inima bolnava si sufletul se stinge napadit de ele.Imi cern din inima pacatele in Fata Ta Doamne, dar da-mi putere sa nu uit vreunul ,sa izbandesc in lupta cu pacatul , sa fiu al Tau numai al Tau Doamne. Caci mult prea mult in nepasare am zacut si viata mi se scurge printre lacrimi, aduna Doamne din mea inima pacatul si-l arde in pocainta cea curata , in viata cea traita in Cuvant. Doamne sa ma ierti ca te-am uitat, sa ma ierti de ale mele multele pacate si sa ma faci copilul Tau te rog , aici dar mai ales cu Tine. Doamne cat de Bun esti Doamne si cat de rau si necurat sunt eu prea micul si sarmanul tau rob.
