Vremea pocaintei noastre - 8-
Iti multumesc Doamne pentru viata care mi-ai dat-o
Iti multumesc Doamne pentru grija fata de mine ticalosul
Iti multumesc Doamne pentru darurile ce mi le dai mie nevrednicului
Doamne, Iti multumesc Doamne !
"Dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decat dragostea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu" (pr.Arsenie Boca)

Vremea pocaintei noastre -6-
Sufletul meu te doreste Doamne, dar mintea si inima mea umbla prin intuneric.Sufletul stie sa te iubeasca dar pacatele si radacinile lor adanc infipte in inima mea nu ma lasa. Doamne nu pot sa te caut singur, caci sunt neputincios, plin de bube si de boli, dar cer ajutorul Tau Doamne, da-mi lacrimi si credinta, da-mi rabdare si nadejde, da-mi duh de rugaciune si dragoste. Cer multe Doamne si numic nu-ti daruiesc decat pacate, neascultare si uitare... Iarta-ma DOAMNE !

Rugaciune pentru un parinte
Plecand la Domnul in zi de sarbatoare
Cu Maica Domnului de mana
Cu ingerii ce viata ti-au pazit
Acum parinte, Domnul te odihneste
Si noi ce n-am stiut de tine
Ori c-am fost orbi sau amagiti de o clipa
Din voia Domnului am luat paharul cunostintei
Si viata ni se umple acum de har
Ce bine sa te stim Acolo
Parinte al rugaciunii si iubirii
Mijlocitor la Maica Preacurata
La Domnul Nostru, Dulcele Iisus
Sa fim cu tine te rugam parinte
Ajuta celora ce cauta Lumina
Inalta rug de rugaciune
Ai Domnului sa fim copii.
(Cu dragoste celui ce imi da prin cuvantul sau har de la Dumnezeu- Parintelui Gheron Iosif)

Pacatele sunt spini care urca incet pe noi si acopera sufletul cu intunecate ganduri .
Samanta intre spini sunt Doamne
Pe care m-ai sadit cu dragoste si har
Din vraja lumii pamantene
Incerc sa ma ridic dar cad
Vraja lumii, amagire, intunecare a constiintei , pacatul ca obisnuinta, uitare, delasare, nesimtire, moarte sufleteasca, intuneric.
Pacatul ne desparte de Dumnezeu ca intunericul ce alunga lumina.
Toate s-au lucrat in inima prin invoirea mintii si ingroparea constiintei. Dar Domnul nu ne lasa...

Vremea pocaintei noastre -4-
Cat de departe imi pare copilaria si cat de departe sunt de ea cu toate ale mele sunt prea negru si in mine zace de patimi prinsa inima.O cat m-am departat de tine Doamne si cat ziduri am zidit in noi, sa nu se plece mintea spre Inaltul ci doar spre nimicia mea de om. Ce grele patimi si munti de ganduri necurate am strans si strang in inima bolnava si sufletul se stinge napadit de ele.Imi cern din inima pacatele in Fata Ta Doamne, dar da-mi putere sa nu uit vreunul ,sa izbandesc in lupta cu pacatul , sa fiu al Tau numai al Tau Doamne. Caci mult prea mult in nepasare am zacut si viata mi se scurge printre lacrimi, aduna Doamne din mea inima pacatul si-l arde in pocainta cea curata , in viata cea traita in Cuvant. Doamne sa ma ierti ca te-am uitat, sa ma ierti de ale mele multele pacate si sa ma faci copilul Tau te rog , aici dar mai ales cu Tine. Doamne cat de Bun esti Doamne si cat de rau si necurat sunt eu prea micul si sarmanul tau rob.

Vremea pocaintei noastre -3-
Si au iesit primele raze ale neascultarii din noi. Am invatat sa mintim, sa furam, sa numai ascultam de cei mari, sa ne ascundem faptele cele rele, sa nu mai avem dragoste intre noi. A aparut ura…
|
|