VREMEA POCĂINȚEI NOASTRE - 17

Acum e vremea pocaintei, a despatimirii și urmării lui Hristos.

Pana întru sfârșit sa lucram timpul ce ne-a mai rămas pentru suflet adică pentru vesnicie și așa cu Mila Domnului ne vom învrednici și noi sa primim "dinarul" mântuirii.

Azi a plecat dintre noi un om bun .Un dascal, un profesor minunat iubit de totii copiii pe care i-a invatat in primul rand sa iubeasca scoala si o disciplina fara de care nu am exista -ISTORIA-

Domnul sa te ierte de toate pacatele si sa-ti randuiasca un coltisor de rai.

Cu bine nenea Culita

Vremea pocaintei noastre - 16-

       E Vinerea Mare a anului 2016.Postul Pastelui, Saptamana Patimilor. O rugaciune, o marturisire , o clipa de pocainta.

        Vai suflete ce am facut cu tine. In groapa patimilor stai ca mort in cea mai rece groapa a mortii sufletesti. In Cruce e Inviere, in patimire pentru Hristos, in plansul desfranatei, in tanguirea vamesului si mai ales in clipa de pocainta a a celui rastignit cu Domnul ,un talhar .

       Vezi suflete si pe cine iubeste Domnul, talhari, desfranati, vamesi care morti fiind invie prin curata pocainta. 

     Pocainta ce vine din Dragoste. Dragoste de Dumnezeu pentru ca l-am suparat , l-am amarat, l-am scarbit , dar El nu ne intoarce spatele. Vine pe pamant ia chip de lut se face una cu tarana din care Ne-a zamislit si ne da Lumina ca sa o urmam toata viata.

        O iubire a lui Dumnezeu, o taina nepatrunsa .Tu ma iubesti Doamne desi in mine e atata  spurcaciune, pacatosenie si necuratie. 

           Doamne cu ce sa-ti rasplatesc Iubirea, ca am un suflet mort de atatea pacate si drumul Golgotei e uneori prea greu si cad.

          Si Domnul a cazut pe cale in drumul spre Golgota si a ca om a tresarit in fata mortii dar a facut Voia Tatalui Ceresc. Caci fara Golgota nu este Inviere , fara pocainta, patimiri si spini nu este Lumina.

          Azi mor si maine inviez dar in Hristos e Invierea . Suflete primeste toate ca din mana Domnului si mergi pe drumul Crucii vietii tale .Esti slab, esti pacatos esti plini de patimi si pacate, esti  neputinta , boala si necuratie , esti mort de atatea spurcaciuni, dar Domnul pentru asta Te Iubeste, cat mergi pe cale cu Domnul mergi si la sfarsit e Invierea.

           Taina Mare este Crucea, prin ea ne vine Invierea , doar sa urmam pe calea Pocaintei pe Domnul pana la mormant. Caci nu de moartea cea trupeasca sa ne caim si cea a sufletului ca desi mort a fost a Inviat asa sa spuna Domnul la fiecare cand plecam.

        Pentru o clipa ma-si opri cu Tine Doamne Iisuse sa vorbesc:

        Cand te batjocoreau iudeii tu taceai si un cuvant de ravratire n-ai rostit , cine Te-a intarit ?

           Cand te loveau cu palmele si pumnii ,cine Te-a  mangaiat ?

           Cand lovituri de bici la stalp Tu ai primit , cine Ti-a alinat suferinta ?

           Cand cununa de spini capul Ti-a strapuns, ai plans Doamne ?

          Cand sub greutate Crucii ai cazut si fata de sudori si sange se acoperea , cine Te-a sters   Doamne ?

        Cand cuiele Iti strapungeau palmele iar durerea era prea mare ,cine Doamne Ti-a putere sa rabzi ?

         Cand si pe Cruce te huleau , Tu pe toti i-ai iertat, cum Doamne ?

         Cand clipa mortii a venit ai tresarit dar Tatalui Ti-ai dat Duhul caci Una esti cu El 

         In toate nu gasesc raspuns in inima decat acesta , Iubirea.

         Cine iubeste iarta, rabda, se jertfeste si se face una cu izvorul vietii, Hristos.

             Inchei prin ruga cea sarmana a inimii strapunse de pacate:

         Nu voi averi, nici ranguri ,nici mariri nici viata in huzur si bunataturi voiesc o inima curata in care IMPREUNA sa traim  aici si  in vesnicie, Hristoase Doamne. Amin

         

  

O rugaciune de care avem mare nevoie astazi:

RUGACIUNEA PENTRU LUME a Cuviosului Paisie Aghioritul

Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli uşoare sau grave.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi trupeşti.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi sufleteşti.

Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte.

Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.

Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi.

Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndureraţi şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemniţaţi, pe anarhişti, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrăinaţi.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei ce călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte.

Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi.

Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc.

Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi.

Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară, zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război.

Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.

Vremea pocaintei noastre - 15-

E vremea postului cel bineplacut lui Dumnezeu.

Binecuvantat si plin de daruri sfinte.

Vreme de pocainta, de umilinta , de curatire.

De un nou inceput spre vesnicie.

Ieri, azi, maine si in toate zilele vietii inceput bun de nevointa.

Adancul Milei si Dragostei Tale ma coplesesc Doamne si nu pot spune decat atat.

Iarta-ma !

Vremea pocaintei noastre - 14-

Acum e vremea pocaintei noastre. A mea , a ta , a noastra. Acum se despart apele in doua si se alege graul de neghina. Acum prin sita Milei sa trecem spre vesnicie. Nu uitati frati si surori in Domnul ca acum ne vrea Domnul cu mic cu mare sa ne sfintim viata si sa sa ne unim in Dragoste, adica in Dumnezeu.
Doamne de -si fi un dor
Pe Tine te doresc
De-si fi un inger
Pe tine te slavesc
Dar om sunt Doamne
Si caut sa iubesc
Ce-i bun , ce-i drept
Ce-i sfant, ce-i om
Si in toate Dumnezeu

Vremea pocaintei noastre - 13-

Ma cutremur uneori de multimea patimilor si neputintelor ce ma despart de Tine Doamne. Si plang cand darul acesta il dai slugii tale. Ma intristez ca Te-am suparat Doamne si ma rusinez... dar vai din calcai pana in varful capului sunt de ticalos, din dreapta pana in stanga de spurcat si din afara pana in adancul inimii de mandru. Nu merit multe si totusi Dragostea Ta ma rusineaza, ma smereste si ma cheama.

Vremea pocaintei noastre - 12-

     Doamne cat de bun esti cu mine ticalosul, spurcatul. Cata grija ai avut si ai de mine.Si eu ce iti dau Doamne ? Pacate, grele pacate ...Si Doamne iti dau si inima si dorul si ruga si lacrima cazuta. De parca sunt ale mele.Alte Tale Doamne , toate sunt ale Tale ! 

Vremea pocaintei noastre - 11-

Doamne te rog sa ai mila si rabdare cu mine nevrednicul , neputinciosul, nesilitorul.

Doamne lumineaza intunecatul iad al sufletului meu.

Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu ajuta-ma . Pazeste-ma sunt Sfant Acoperamantul Tau si pe toti cei ce vin la Tine cu nadejde.

Vremea pocaintei noastre - 10-

Doamne imi simt sufletul apasat de pacate, de uraciune, de rautate, de necredinta. Nu sunt vrednic Doamne de nimic doar de muncile iadului. Acolo e locul trandavului, ticalosului, nelucratorului meu suflet. Strig Doamne cu toata puterea sa ma ierti si sa-ti faci mila de mine. Si de toata zidirea. Doamne iarta-ma. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu milueste-ma pe mine ticalosul. 

Vremea pocaintei noastre - 9- 

           Cer Doamne sa te aflu, dar patimile se rascolesc in mine si nu-mi dau pace. Lucrat-am vreme multa pacatele si au devenit copaci prea vigurosi si mandrii, si acum eu slabanogul incerc ca sa ma curat, dar cad de atatea ori si iar ma biruiesc. Simt inima zdrobita de patimi si totusi Doamne sunt al Tau , ajuta necredintei mele, ajuta mantuirii mele. Doamne din inima-mi saraca Te rog sa ma ajuti pe calea pocaintei. Dar Doamne faca-se Voia Ta si nu a mea a ticalosului.

           

       

Vremea pocaintei noastre - 8- 

Iti multumesc Doamne pentru viata care mi-ai dat-o

Iti multumesc Doamne pentru grija fata de mine ticalosul

Iti multumesc Doamne pentru darurile ce mi le dai mie nevrednicului

Doamne, Iti multumesc Doamne !

Vremea pocaintei noastre - 7- 

Este vremea pocaintei noastre , azi , acum .Nu maine , nu poimaine.

Doamne da-mi sa-mi vad ticalosia, neputinta, necredinta,  ca sa te caut, sa te iubesc, sa alerg la tine.Nu cer Doamne decat sa fiu cu Tine. Ajuta-ma ! 

Vremea pocaintei noastre -6-

Sufletul meu te doreste Doamne, dar mintea si inima mea umbla prin intuneric.Sufletul stie sa te iubeasca dar pacatele si radacinile lor adanc infipte in inima mea nu ma lasa. Doamne nu pot sa te caut singur, caci sunt neputincios, plin de bube si de boli, dar cer ajutorul Tau Doamne, da-mi lacrimi si credinta, da-mi rabdare si nadejde, da-mi duh de rugaciune si dragoste. Cer multe Doamne si numic nu-ti daruiesc decat pacate, neascultare si uitare... Iarta-ma DOAMNE !

Rugaciune pentru un parinte

Plecand la Domnul in zi de sarbatoare

Cu Maica Domnului de mana

Cu ingerii ce viata ti-au pazit

Acum parinte, Domnul te odihneste

Si noi ce n-am stiut de tine 

Ori c-am fost orbi sau amagiti de o clipa

Din voia Domnului am luat paharul cunostintei

Si viata ni se umple acum de har

Ce bine sa te stim Acolo

Parinte al rugaciunii si iubirii

Mijlocitor la Maica Preacurata

La Domnul Nostru, Dulcele Iisus

Sa fim cu tine te rugam parinte

Ajuta celora ce cauta Lumina

Inalta rug de rugaciune

Ai Domnului sa fim copii.

(Cu dragoste celui ce imi da prin cuvantul sau har de la Dumnezeu- Parintelui Gheron Iosif)  

 Vremea pocaintei noastre -5- 

  Pacatele sunt spini care urca incet pe noi si acopera sufletul cu intunecate ganduri .

 Samanta intre spini sunt Doamne

 Pe care m-ai sadit cu dragoste si har

 Din vraja lumii pamantene

 Incerc sa ma ridic dar cad

Vraja lumii, amagire, intunecare a constiintei , pacatul ca obisnuinta, uitare, delasare, nesimtire, moarte sufleteasca, intuneric. 

Pacatul ne desparte de Dumnezeu ca intunericul ce alunga lumina. 

Toate s-au lucrat in inima prin invoirea mintii si ingroparea constiintei. Dar Domnul nu ne lasa...

     Vremea pocaintei noastre -4-

         Cat de departe imi pare copilaria si cat de departe sunt de ea cu toate ale mele sunt prea negru si in mine zace de patimi prinsa inima.O cat m-am departat de tine Doamne si cat ziduri am zidit in noi, sa nu se plece mintea spre Inaltul ci doar spre nimicia mea de om. Ce grele patimi si munti de ganduri necurate am strans si strang in inima bolnava si sufletul se stinge napadit de ele.Imi cern din inima pacatele in Fata Ta Doamne, dar da-mi putere sa nu uit vreunul ,sa izbandesc in lupta cu pacatul , sa fiu al Tau numai al Tau Doamne. Caci mult prea mult in nepasare am zacut si viata mi se scurge printre lacrimi, aduna Doamne din mea inima pacatul si-l arde in pocainta cea curata , in viata cea traita in Cuvant. Doamne sa ma ierti ca te-am uitat, sa ma ierti de ale mele multele pacate si sa ma faci copilul Tau te rog , aici dar mai ales cu Tine. Doamne cat de Bun esti Doamne si cat de rau si necurat sunt eu prea micul si sarmanul tau rob.

Vremea pocaintei noastre  -3-

Si au iesit primele raze ale neascultarii din noi. Am invatat sa mintim, sa furam, sa numai ascultam de cei mari, sa ne ascundem faptele cele rele, sa nu mai avem dragoste intre noi. A aparut ura…

A crescut trupul dar sufletul a ramas si mai mic decat acel copil, pipernicit de acum. Neascultarea ne-a facut robi altor preocupari mai “interesante” decat rugaciunea, mersul la Biserica, postul, invatura Parintelui, cuvantul de folos al mamei. Au aparut pacatele pe care acum le-am lasat sa murdareasca haina sufletului nostru. Si am murdarit-o cu atatea pacate ca neagra de acum este si ca un giulgiu acopera sufletul ingropat in pacate . 
Doamne, cat am pierdut din copilaria sufletului meu prin pervertirea simturilor. Suflete al meu in ce uitare ai fost dus, legat in lanturi te-ai dat celui rau si te-ai culcat in patul nepasarii.
 
Suflete al meu cui te-am dat
Cazut in al meu greu pacat
Cum prada celui rau te-am dus
Cum singur te-am lasat fara Iisus

Suflete al meu sa plangi
Sa cureti haina innegrita
Lumina cu inima sa atingi
Inceput sa fie viata cea curata 

Plangi suflete amarul despartirii
Plangi suflete ticalosia-ti toata
Plangi inima ce de-i pacat robita
Plangi inima departul neunirii

Din inima sa plangi al meu suflet
Caci ce-i mai greu de despartirea
Sa plangi in inima si-n cuget
Pacatul care mortii el te vrea 
Cu rugaciune cad la tine Doamne
Primeste saraca pocainta
Si nu cer daruri multe ori desarte
Ci lacrimi si cainta Doamne

Vremea pocaintei noastre   -2-

      Suflete copil alergai pe pajistile verzi si vedeai raiul din cuvintele Parintelui, te jucai in natura cu prieteni tai , caci toti iti erau prieteni nestiind ce este dusmania, si de vreunul te mai lovea, te smereai la mama care te incalzea si plecai mai departe. Frica de acel copil ramanea dar nu era ura ca nu stiai ce este si uneori chiar tu te rugai sa ne “impacam”. Iertarea era in tine ca o doua natura pentru ca tu aveai numai iubire.

      Vezi suflete cine te conducea in lume. Iubirea, dragostea, iertarea, smerenia. Vedeai Parintele la Biserica si iti era un fel de frica ca si de cele ce iti zicea dar nu intelegeai , adica de faptele rele, pacatele. Nu stiai ce este pacatul chiar de il savarseai pentru ca nu nu era in tine venea de undeva din afara. Nu avea loc in tine. 

       Si mama iti zicea ca nu asculti ori ca nu esti cuminte ori ca nu mananci ori ca nu dormi in dupa-amiezele de vara, dar cine stia ca nu e bine ori ca e rau. Primea sufletul mustrarea si se smerea si atunci pleca toata fapta cea urata ori uneori lacrimile spalau haina sufletului de petele nestiintei noastre.

       Si ce faceau simturile noastre trupesti. Se desfatau cu frumusetea naturii, cu lumina zilelor de vara, cu palpaitul candelei din camera , cu luminita din trupul licurilor pe inserate, cu dansul fluturilor pe pajistea verde , cu roada livezilor parguite in inceput de toamna, cu toate plantele cele nestiute dar pe care noi le stiam, cu animalele toate de langa casa , cu apa paraului cea buna de scaldat, cu toate insectele si gazele cu nume de noi puse, cu falnici brazi ori cu copaci in care ne ascundeam in jocuri, cu cartile de povesti frumos desenate, cu icoanele cele vechi ale Bisericii, cu jocurile copilariei nestiute dar invate intr-o clipa, cu albul zapezii , cu luminile brazilor din noaptea de Craciun, cu fusta mamei dupa care ne ascundeam , cu ulita pe care ne jucam ori albia raului, cu focul din seara de “Osteteleu”(Lasat-a Secului), cu primele culori care desenam pe albul hartiei, cu plastilina multicolora din care ne faceam jucariile, cu palmele ce le tineam stranse la rugaciune, cu genunchi juliti de atatea cazaturi, cu hartia ingalbenita a cartii de rugaciune a mamei, cu mancarea de post al carei gust nu-l poti uita niciodata, cu hainele calugarilor din manastirile cele mari , cu danganitul clopotelor din noaptea Invierii, cu colindele invate pe loc ce nu vroiam sa se mai sfarseasca, cu turta facuta in cuptor pe vatra ce tinea loc si de paine, cu rugaciunile mamei cu lacrimi in ochi, cu toate cele de nespus dar traite in simtiri.  

Vremea pocaintei noastre
 
Cuvant inainte

“Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor”

Cum sa incep oare aceasta carte despre pocainta decat cu o rugaciune catre Bunul Dumnezeu:

Slava Tie Doamne ,Cel ce ne-ai aratat noua Lumina
Slava Tie Doamne ,Cel ce ne-ai dat noua Cuvantul
Slava Tie Doamne ,Cel ce ne-ai lasat noua Mantuirea

Multumescu-ti Tie Doamne pentru viata care mi-ai dat, pentru grija Ta fata de mine pacatosul
Multumescu-ti Tie Doamne pentru darurile pe care mi le-ai dat si mi le dai din nespusa Ta Bunatate
Multumescu-ti Tie Doamne pentru zile si lacrimile de pocainta pe care le dai sufletului meu pacatos
Doamne ce pot a cere decat vreme de pocainta !
*-*
Sufletul meu doarme in nesimtire de atata vreme si nu poate sa se trezeasca. Nepasarea strange cu legaturi nevazute acest sarman suflet chinuit de pacate, patimi si uitare.

Pana cand Doamne ma vei uita pana in sfarsit
Pana cand vei intoarce fata Ta de la mine
Pana cand voi pine ganduri in sufletul meu
Dureri in inima mea ziua si noaptea
Pana cand vrajmasul meu se va intari asupra mea
Cauta , auzi-ma Doamne Dumnezeul meu
Lumineaza ochii mei ca nu cumva sa adorm intru moarte…

Catre Tine Doamne imi intorc voirea 
Ca Tu esti Domnul celor ce se pocaiesc
Dumnezeul celor ce te cheama in nevoi
Tu m-ai trezit Doamne ,auzi-ma cand Te caut in bezna sufletului meu
Cu lacrimi Te caut si nu este liniste in mine pana cand nu voi vedea lumina
Ca nu mai am putere sa strig cand ma lupta vrajmasul cu patima grea
Ci doar sa Te stiu ,nadejdea si dragostea mea

- 1 -

Motto:"Cred Doamne, ajuta necredintei mele"

Suflete al meu adu-ti aminte ca ai venit in lume gol si neajutoarat. Din pantecele mamei cineva te-a pazit si in clipa unirii cu Dumnezeu ti-a dat nume de crestin si taina ti-a incredintat-o prin botez.Cu ingerul stateai de vorba in dimineti si in somnul cel curat si te impartaseai de nenumarate daruri ale unuia Dumnezeu. Si Maica Domnului te mangaia in somn si iti soptea cuvinte de dragoste din cer si dor necuprins catre al sau Fiu. Si ingerul tau pazitor iti soptea rugaciunea de adormire si tot el iti indrepta dimineata ochi spre candela icoanei celei Preacurate.

Suflete cat ai uitat de acestea si cum mama iti arata cum sa te rogi si sa inchini si sa iubesti pe Cel Preainalt, caci ai Lui suntem toti. Si cum mergeai la Biserica si aprindeau luminarea pentru cei vii si pentru cei raposati si nu stiai de ce, dar stiai ce bine aduce lumina. Si ai uitat suflete toate acestea. Cum mama se ruga pentru noi, cum bunica ne invata sa postim curat, cum ne doream sa fim cuminecati in posturi si cum asteptam sarbatoarea Domnului.
Sufletele noastre de copii se rugau in dimineti somnorosi si fara tragere dar mama ori bunica statea langa noi si ne mustra ca ne vede “Doamne, Doamne”. Si atunci ne intarea ingerul pazitor si ne ajuta sa ne rostim rugaciunea clar si cu bucurie. Caci nu intelegeam noi prea multe din cuvintele rugaciunii dar Domnul ne asculta inima tremuranda si ne primea rugaciunea. Caci sufletul este ca un copil , plapand la vedere dar puternic in simtire, smerit si cald, voios si bucuros sa-si vada inima plina de dragoste si caldura.